Fobia scolara a adolescentului



   Fobia scolara descrie copiii care, din motive irationale, refuza sa mearga la scoala si care, atunci cand sunt fortati sa mearga, opun rezistenta manifestand reactii anxioase acute sau reactii de panica.
 
    Factorii declansatori cei mai des intalniti sunt: schimbarea scolii, schimbarea ciclului de invatamant, boala care necesita intreruperea temporara a scolaritatii, altercatia cu un pedagog sau cu unul dintre colegi.
 
    Ca si in cazul copilului, simptomele sunt legate de scoala: adolescentul se agita, traieste o angoasa tot mai mare atunci cand pleaca spre colegiu sau liceu. Uneori, aceasta angoasa nu apare decat in sala de clasa sau pe parcursul anumitor ore de curs. Totusi, starea de rau creste in intensitate, se extinde si asupra altor cursuri si a drumului spre scoala. Daca este fortat, adolescentul manifesta o serie de reactii comportamentale: plans, agitatie, violenta, fuga.
 
     Rationalizarile consecutive pentru a justifica refuzul de a merge la cursuri sunt diverse si multiple. Ele se refera fie la sarcinile scolare, mai ales de teama de examene sau de lucrari de control, fie la dezinteresul fata de cunostintele scolare, insa acest dezinteres este insotit de o alta angoasa, sau de temerile cauzate de intalnirea altor adolescenti sau adolescente (sentimentul de a fi respins de ceilalti, de a fi subiectul unor glume sau ironii, temeri referitoare la o relatie afectiva sau la raporturi cu adolescenti apartinand sexului opus).
  
   In majoritatea cazurilor, adolescentul prezinta si alte manifestari simptomatice. Acestea se pot clasifica sub trei aspecte:

   -    Existenta altor manifestari anxioase mai mult sau mai putin asemanatoare: agorafobie, fobie de transportul in comun, fobie sociala si mai ales manifestarea anxietatii de separare in special cu privire la unul dintre parinti. Cu cat manifestarile fobice si anxietatea de separare sunt mai intruzive, cu atat viata adolescentului se limiteaza si se restrange la spatiul familial.

   -    Tulburari de comportament, mai ales in cadrul familial: cu cat adolescentul poate parea mai supus, mai temator, mai retras in afara mediului familial, cu ata el poate deveni mai exigent, mai tiranic, mai furios si chiar agresiv in cercul familial: crize de furie, trecere la acte de violenta fata de un frate sau chiar fata de unul dintre parinti. Adolescentul exerseaza uneori un fel de autoritate asupra familiei, ca o imagine inversata a totalei pierderi a autonomiei si a controlului pe care il arata in viata extrafamiliala.

   -    In fine, simptomele depresive sunt frecvente la adolescent sau la preadolescent: crize de plans, sentimente de devalorizare, stima de sine scazuta, ganduri suicidare, inchidere in sine, indiferenta, dezinteres progresiv pentru orice tip de activitate, tulburari de somn, modificari ale apetitiului si ale hranirii, implicand o lipsa a poftei de mancare, sau dimpotriva conduite bulimice.