Eficacitatea psihoterapiei
Eficacitatea psihoterapiei individuale nu mai este pusa sub semnul intrebarii. Exista, in prezent, numeroase dovezi care arata ca psihoterapia este un tratament eficient. Un studiu american din 1992, a constatat ca, in terapia dinamica scurta, atunci cand se examineaza simptomele tinta, pacientul obisnuit inregistreaza o ameliorare fata de 86% dintre pacientii din lotul de control de pe lista de asteptare. Un studiu referitor la terapia suportiva a examinat subiectii randomizati pentru acel tratament si a constatat ca 6 din 10 subiecti, care au oferit date complete la evaluarea de urmarire la 6 luni, au dovedit o ameliorare semnificativa in privinta problemelor interpersonale dupa 40 de saptamani de terapie.
Dovezile privind eficacitatea psihoterapiei psihanalitice de lunga durata sau a psihanalizei sunt mult mai reduse. Daca s-ar aplica metodele standard de experiment clinic randomizat la psihoterapia psihanalitica extinsa, cercetarea ar fi extrem de costisitoare. Este, de asemenea, aproape imposibil de gasit un grup adecvat de persoane de control care sa fie dispuse sa astepte, fara tratament, pe o perioada de mai multi ani, pentru a constata daca problemele lor se vor remite cu trecerea timpului. Un studiu din 1986 a comparat terapia psihodinamica intensiva (de patru ori pe saptamana) cu terapia cu o singura sedinta pe saptamana, la copiii cu dificultati de invatare. Acest studiu randomizat s-a referit la un tratament cu o durata de peste un an. La evaluarea de urmarire, copiii care au avut sedinte de patru ori pe saptamana au dat dovada de o ameliorare mult mai mare.
Alte doua studii, unul in America (1995) si unul in Germania (2003) au incercat sa evalueze beneficiile psihoterapiei. Pacientilor care au fost in psihoterapie li s-a distribuit un chestionar care sa le permita sa evalueze starea lor inainte si dupa tratament. In ambele studii, psihoterapia de lunga durata a produs semnificativ mai multe ameliorari decat terapia de scurta durata. A existat, de asemenea, o relatie stransa intre durata tratamentului si rata ameliorarii. Indicatiile pentru terapia scurta sunt destul de reduse si majoritatea pacientilor necesita mai mult decat o interventie scurta.
