Doliul in adolescenta

 


    Pierderea unuia dintre parinti reprezinta in mod evident, un factor de risc si o imixtiune in dezvoltarea adolescentului, putand induce deviante in procesul de crestere. Ca si in cazul separarii parentale, un studiu al efectelor decesului unui parinte asupra echilibrului psihoafectiv al copilului trebuie sa tina cont de varsta acestuia, de reorganizarile realizate dupa acest eveniment (importanta depresiei celuilalt parinte si capacitatea de a o depasi, importanta jucata de liniile parentale si de substitutele parentale, eventualul remariaj al parintelui vaduv etc), de circumstantele decesului (deces brutal prin accident, dupa o lunga boala, prin sucid etc).
 
    Trebuie, de asemenea, facuta distinctia dintre decesul parental survenit in adolescenta si decesul parental survenit in copilarie. Cu cat momentul decesului este mai apropiat de adolescenta, cu atat el constituie un traumatism psihic care interfereaza cu travaliul psihic normal. In acest caz, depresia si simptomele care i se asociaza (dezinteres, retragere sociala, dezinvestire scolara, tulburari somatice diverse etc) se situeaza adesea in prim plan.
  
   Intelegerea psihopatologica a acestui episod depresiv trimite la sentimente de culpabilitate referitoare la parintele disparut: adolescentul isi reproseaza adesea ca nu a fost suficient de ascultator, ca nu si-a aratat suficient dragostea, ca nu a ascultat sfaturile si recomandarile.