Despre stress




   In general se considera ca stressul psihic apare cand se produce un dezechilibru marcat intre solicitarile mediului si capacitatile de raspuns ale persoanei. La aceasta formulare generala mai adaugam cateva precizari:

   1. Solicitarile mediului pot produce stressul psihic numai daca persoana anticipeaza faptul ca nu va fi capabila sa le faca fata sau, in orice caz, ca nu va putea satisface cererile fara a pune in pericol alte scopuri pe care le urmareste. Astfel, se poate spune ca stressul psihic nu exista prin dezechilibrul dintre solicitarile obiective si posibilitatile persoanei, ci intre solicitarile percepute subiectiv si posibilitatile pe care considera persoana ca le are. Amenintarea nu exista daca nu este perceputa ca atare si nici la solicitari carora subiectul e convins ca le va face fata, ci numai la anticiparea incapacitatii de a stapani situatia.

   2. Dezechilibrul dintre cereri si capacitatea de a le raspunde adecvat provoaca stressul psihic numai daca urmarile esecului prezinta importanta pentru subiect. In cazul in care persoana nu isi da seama de consecintele inadaptarii sau acestea nu-l afecteaza, nu traieste sentimentul amenintarii si deci nu este stressat psihic.

  3. In ceea ce priveste natura solicitarilor sau sarcinilor, dezechilibrul survine nu numai cand are loc o suprasolicitare ( calitativa sau cantitativa ), ci si in cazul unei subsolicitari ( monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie ) care impiedica subiectul sa-si manifeste intreaga gama a posibilitatilor sale. Exista in fiecare om trebuinta de afirmare, nevoia de a-si exprima din plin capacitatea; reducerea solicitarilor, limitarea posibilitatilor de expresie sunt, pentru unele persoane, la fel de stressante psihic cum este pentru altele supraincarcarea cu sarcini.