Depresia și doliul normal


 Mulți oameni au avut ghinionul să fi suferit tristeți prelungite, lipsă de energie, incapacitatea de a se bucura de plăceri obișnuite și tulburări neuro-vegetative (tulburări de alimentație, somn si capacitatea de autoreglare), pe scurt, o depresie clinica.

 Freud a fost primul autor care a comparat și pus in opoziție stările depresive cu doliul normal; el a observat că diferența semnificativă dintre cele două stări este că in tristețea obișnuită, importanța lumii externe este scăzută intr-o măsură semnificativă (de ex. pierderea unei persoane importante) in timp ce in depresii, ceea ce este resimțit ca pierdut sau deteriorat este o parte a sinelui.

 Tristețea doliului are tendința să vină in valuri; intre episoadele de durere acută cand persoana iși amintește de o pierdere poate funcționa normal, in schimb depresia este neindurătoare și lipsită de viață. Procesul doliului se incheie printr-o recuperare lentă a dispoziției, in timp ce depresiile pot continua la nesfarșit. Din anumite puncte de vedere, depresia este opusul doliului; oamenii indoliați au tendința, in mod normal, să nu se deprime, chiar dacă pot fi copleșiți de tristețe in timpul care urmează doliului sau pierderii.