Consecințele pozitive ale vinovăției.


  O persoană care iși dă voie să conștientizeze disconfortul implicat in dorința de a incălca regulile, atunci se va putea abține mai ușor de la a ceda in fața tentațiilor nepermise. Recunoașterea faptului că nutrește impulsuri de a comite, să zicem infracțiuni sociale (furturi, violență, comportament sexual indecent) poate diminua tendința de a-i judeca aspru pe ceilalți. Faptul de a vedea că dincolo de prăpastia vinovăției se află tăramul propriului sine corupt și imoral, poate duce la o atitudine mult mai adecvată social.

  Mărturisirea propriilor ,,infracțiuni,, reale și/sau imaginate poate funcționa ca punte către aprofundarea cunoașterii de sine și putem vorbi adesea despre ,,puterea constructivă a vinovăției,,.

  O altă consecință pozitivă a vinovăției asumate este spargerea ,,apărării maniacale,,, prin care ne considerăm propria persoană ca fiind fără cusur și in plus, diminuează necesitatea altor mecanisme de apărare precum negarea și raționalizarea, lucru ce imbunătățește testarea realității. Toate acestea ii pot permite unei persoane să ceară mai ușor iertarea celor pe care i-a rănit, neglijat sau trădat.