Atasamentul dezorganizat

 

   Atasamentul dezorganizat apare atunci cand figura de atasament este traita simultan atat ca un loc sigur, cat si ca sursa de pericol. Asta se intampla atunci cand copilul, pre-programat sa se intoarca la parinte in momentele de alarma, este prins intre impulsuri contradictorii de a se apropia si de a evita. Este o pozitie imposibil de mentinut, din care dependenta copilului de parinte nu ii permite nicio iesire. Nu este de mirare atunci ca rezultatul acestui "paradox biologic" teribil este dezorganizarea si/sau dezorientarea.
 
    Pentru intelegerea acestei probleme s-a propus ipoteza ca dezorganizarea copilului este nu numai rezultatul interactiunilor cu parintii a caror furie sau abuz sunt in mod evident infricosatoare, ci si al interactiunilor in care copilul resimte parintele ca infricosator. Astfel, dezorganizarea poate aparea atunci cand frica de parinte pare sa apara ca raspuns la copil si cand parintele reactioneaza cu retragere fizica.
 
     Astfel, atasamentul dezorganizat poate fi inteles ca rezultat al interactiunilor copilului cu parinti care sunt infricosatori, speriati sau disociati. In opozitie cu strategiile organizate ale copiilor siguri, evitanti sau ambivalenti, atasamentul dezorganizat poate fi vazut ca o reflectare a unui colaps de strategie din partea unui copil care traieste frica fara nicio solutie.