Atasamentul ambivalent in copilaria mica.

 



   Au fost identificate doua tipuri de copii ambivalenti: cei care sunt  furiosi si cei care sunt pasivi. Ambele categorii sunt prea preocupate de locul in care se afla mamele  pentru a mai putea explora liber si ambele au reactionat la plecarea mamelor cu stres coplesitor. Dupa reintalnire copiii furiosi oscileaza intre o deschidere activa fata de conexiunea cu mama si exprimari ale respingerii, de la indepartarea din imbratisarea mamei pana la adevarate accese de furie. Pe de alta parte, copiii considerati pasivi par capabili doar de slabiciune sau cereri implicite de consolare, ca si cum ar fi prea coplesiti de neajutorarea si nefericirea lor pentru a aborda mama direct.

 
     Din nefericire, reintalnirile acestor copii cu mamele lor nu pot nici sa amelioreze stresul copiilor ambivalenti, nici sa opreasca preocuparea acestora pentru locul in care se afla mama. Este ca si cum, chiar si in prezenta ei, acesti copii cauta o mama care nu este acolo.

 
    Acesti bebelusi ambivalenti au de obicei mame care sunt in cel mai bun caz disponibile ocazional si imprevizibil. Cum aceste mame nu ii resping nici verbal, nici fizic (asa cum fac mamele copiilor evitanti), responsivitatea lor la semnalele copiilor este la fel de insensibila. Mamele bebelusilor ambivalenti par sa le descurajeze autonomia intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, ceea ce probabil explica inhibitia explorarii, caracteristica acestor copii mici.