Aspecte psihologice ale lacomiei (II).


  Pe langa dorinta excesiva, insatiabilitatea si sentimentul de indreptatire, mai exista si alte manifestari specifice ale lacomiei. Intre aceste se disting senzatia constanta de graba, ingratitudinea si lipsa empatiei. Graba este un insotitor frecvent al lacomiei, din moment ce capacitatea de asteptare inseamna tolerarea starilor corporale si mentale mai putin implinite. Asteptarea lucrurilor implica de asemenea faptul de a sta la rand si de a imparti cu altii. Persoana lacoma insista asupra constantei de a avea totul si nu poate tolera suspendari temporarare ale furnizarii lucrurilor pe care si le doreste.

  Si ingratitudinea este o insotitoare frecventa a lacomiei. Ingratitudinea este, in esenta, un refuz de a recunoaste faptul de a fi primit bunatate, iubire si lucruri materiale din partea altora. Niciun fel de gratificare nu pare sa fie de ajuns pentru cel incapabil de gratitudine. Infuleca ce i se ofera, nu recunoaste generozitatea celorlalti si continua sa tanjeasca dupa mai mult.

  Dorinta intensa si constanta de a poseda lucruri duce la indepartarea celorlalti si la pierderea contactului cu nevoile si drepturile lor. Interesul aratat doar pentru sine provoaca orbirea fata de locul celorlalti pe piata bunurilor si dorintelor. Aceasta indiferenta fata de semeni este cel mai probabil motivul pentru care lacomia este considerata condamnabila. Un astfel de deficit  de empatie duce la indepartarea treptata a celorlalti. Persoana lacoma este evitata tot mai mult si pierde respectul membrilor familiei si semenilor.

  Absenta grijii pentru celalalt permite abuzul, iar ignorarea aspectelor etice provoaca aparitia sentimentului inconstient de a fi rau, care, la randul lui, determina persoana sa caute mai multa iubire, mai multe laude si mai multe reasigurari din partea celorlalti. Se instituie astfel un cerc vicios de nevoie excesiva, de acaparare abuziva si de vinovatie inconstienta.

Salman Akhtar.