Ma transform putin cate putin odata cu fiecare relatie in care ma implic in psihoterapie. Adesea nici nu hotaresc, nu controlez singur daca ma implic sau nu. Sunt miscat, surprins, abordat. Fie am acces constient la acest proces, fie el imi devine constient in momentul conflictului - prin altii - si pot risca la fel ca in orice alta relatie. Nu pot sa evit acest risc.
Deoarece este imposibil sa nu comunici, declansezi si sentimente si, in plus, ma risc pe mine insumi cand ma blindez, ma ascund, ma retrag sau pastrez distanta. Se poate ajunge la o mai buna intelegere a procesului de ajutor, si chiar a mea insumi, care sa duca la o mai mare maturitate personala, atunci cand cunosc reciprocitatea riscului si a sanselor.
Clientul imi ofera un avans de incredere si se risca si pe el insusi. In cele spuse e continuta ideea ca ajungem la noi insine doar in confruntarea cu celalalt.
Klaus Dorner