Timiditatea este o conduita deosebit de frecventa la aceasta varsta: adolescentul nu indrazneste sa se adreseze unui necunoscut, nu indrazneste sa vorbeasca in fata unui grup, nu indrazneste sa se inscrie la o activitate sportiva sau culturala dorita totusi, nu indrazneste sa telefoneze etc. Uneori aceasta timiditate apare selectiv: de pilda, timiditate numai cu adolescentii de sex opus, sau timiditate in cadru scolar, sau cu adultii.

   Subiacent acestei timiditati, descoperim de obicei o viata fantasmatica bogata. Teama frecventa a adolescentului este aceea ca fanteziile si/sau fantasmele sale ar putea fi descoperite sau ghicite de altcineva, mai ales atunci cand acest altul este cel inspre care se indreapta aceste fantezii. Timiditatea este in mod frecvent legata fie de culpabilitate, fie de rusine. Culpabilitatea este legata in general de dorinte sexuale sau agresive indreptate spre o persoana din anturaj, uneori rusinea la temeri privind chiar persoana adolescentului.

   In majoritatea cazurilor, aceasta timiditate persista in cursul adolescentei, apoi pare sa se atenueze progresiv odata cu intrarea in viata activa, in particular insertia profesionala. Uneori din proprie initiativa, mai adesea indemnat de cei din jur, adolescentul vine sa ceara consultatie atunci cand timiditatea este atat de mare, incat constituie o piedica pentru posibilitatile de insertie sociala.