Tentativa de sucid a adolescentului

03.04.2010

 


   Prin presiunea asupra celorlalti implicata de gestul suicidar, prin raspunsul pe care adolescentul il asteapta de la adult, parintii sai in primul rand, tentativa de suicid trebuie inteleasa ca un model de comunicare, un gest ultim si uneori deznadajduit de a mentine sau restabili o relatie cu altii, deseori busculata pana atunci.

 
Caracteristi familiale


   Studiile raporteaza un procentaj ridicat de familii disociate si separate in populatia de adolescenti cu tentive suicidare. Se noteaza de asemenea o absenta frecventa a tatalui sau a oricarei figuri de autoritate paterna.
   Antecedentele patologice familiale sunt frecvente: unul sau amandoi parintii aflati in ingrijire psihiatrica, alcoolism, existenta sinuciderii sau a tentativei de suicid in familie, deces al unui parinte.
   Unii autori insista asupra frecventei incesturilor sau a climatului incestuos in familiile de adolescenti suicidari.


Caracteristici individuale


   In raport cu populatia generala, adolescentii care au intreprins o tentativa de suicid au mai multe probleme de sanatate (oboseala, dureri de cap sau de stomac, cosmaruri etc), boli cronice (astm, insuficienta renala, etc), de comportamente agresive si predelicvente (furt, racheti), fugi, consum de produse (nu doar droguri, ci si tutun, alcool, medicamente psihotrope prescrise sau autoadministrate).
   Au des ganduri triste, o perceptie negativa asupra lor insisi, idei de moarte si, desigur, idei de sinucidere.
  Esecul scolar este unul dintre cei mai importanti factor de risc.


Sindromul de "pre-vindecare"


   In primele zile, iar uneori chiar din primele ore ce urmeaza tentativei de suicid, asistam deseori la o atenuare a tensiunilor: diminuarea sentimentului de furie interna la adolescent, dar si a tensiunilor intrafamiliale. Aceasta usurare imediata, ce ar putea fi asemanata cu un efect cathartic, face dificila luarea in ingrijire a sinucigasului.
  Astfel, adolescentul isi critica gestul, banalizand dificultatile care au condus la acesta si care par sa fi disparut in chip miraculos. Familia restransa, indeosebi parintii, se regasesc in jurul adolescentului, conflictele sunt pentru moment uitate. Usurat ca a supravietuit si obiect al atentiilor anturajului, adolescentul are tendinta de a respinde ajutorul propus, considerandu-l inutil; el este adesea sustinut in acest sens de parintii sai, aflati sub influenta unor sentimente contradictorii, in care se amesteca tristete, culpabilitate, ingrijorare pentru adolescent, dar uneori si ostilitate. In mod obiectiv, se observa o relativa detenta simptomatica: adolescentul pare mai destins, mai optimist si are tendinta de a nega suferinta psihica. Parintii se mobilizeaza, ii acorda pentru moment ceea ce ii refuzau adolescentului.
   Aceasta apropiere regasita cu parintii, datatoare de calm intr-un prim timp, va deveni curand greu de suportat pentru adolescent, al carui gest este marturie tocmai o dificultate de a se detasa de acestia, mai ales daca nu survine nici o schimbare in interactiunile familiale.
   Acest beneficiu imediat risca de asemenea sa intareasca comportamentul suicidar si sa favorizeze recidivele.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo