Revictimizarea

06.03.2012



 
    Revictimizarea este un comportament autodistructiv , de obicei persoanele in cauza sunt victime ale incestului si ale abuzului in copilarie. Exista unele diferente legate de sex in acest model al recrearii victimizarii. Barbatii si baietii abuzati tind sa se identifice cu agresorul lor si  fac din altii victimele lor in viata adulta, in timp ce femeile abuzate se ataseaza de barbati abuzivi si permit ca ele si copiii lor sa fie victime in continuare.

   Adesea, copiii care cresc in mijlocul unor familii in care parintii abuzeaza de ei nu au persoane apropiate de care sa se poata atasa pentru a atenua trauma. In absenta unor asemenea persoane, victimele se intorc spre abuzatorii lor, iar acest model de relationare persista si in viata adulta, cand isi vor cauta parteneri care sa continue acest stil relational din copilarie.

   Copiii abuzati incep sa creada ca un parinte abuziv este mai bun decat deloc. Predictibilitatea unor asemenea relatii ii ajute sa se apere impotriva amenintarii abandonului: nu mai e dracul asa de negru daca stii cum arata. Repetitia relatiilor traumatice este si ea un exemplu de incercare de a controla activ traumele traite pasiv. Victimele incearca sa aiba mai mult control asupra a ceea ce nu puteau controla deloc in copilarie.


 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo