Opozitionismul provocator la copil

30.05.2011

  


   Principala trasatura este un tip de comportament persistent, ostil, sfidator, nesupus si negativ, indreptat impotriva figurilor ce reprezinta autoritatea. Data fiind aceasta constelatie de comportamente, nu este surprinzator faptul ca, in orice mediu in care se pretinde  ascultare si respectarea regulilor, copiii acestia constituie un important factor de stres. Comportamentul lor este continuu si durabil, si fiind marcat de o permanenta opozitie, ii face greu de stapanit.
  
    Iata cateva caracteristici ale copilului opozitionist:
   -    isi pierde cumpatul
   -    se cearta cu adultii
   -    este sfidator, refuza sa se conformeze cererilor
   -    ii agaseaza in mod deliberat pe ceilalti
   -    ii blameaza pe altii pentru propriile greseli sau probleme
   -    este susceptibil si usor iritabil
   -    este furios si plin de resentimente
   -    este ranchiunos si razbunator

   De obicei, aceste comportamente sunt pronuntate si frecvente, acest lucru ducand la afectarea semnificativa a vietii de familie, activitatea scolara sau cea de la locul de munca (slujbe cu jumatate de norma).
  
   Acesti copii sunt adesea incapatanati, neascultatori, inclinati sa contrazica si certareti in relatiile cu cei din jur. Ei ii invinovatesc imediat pe ceilalti si isi justifica actiunile motivand ca sunt determinate de cerintele nerezonabile din exterior. Uneori, sunt pasivi-agresivi, ignorand sistematic rugamintile repetate de a face un anumit lucru. Ei nu accepta compromisuri, refuza sa cedeze fie chiar si numai putin si, de multe ori, resping cu incapatanare negocierea.
 
    Comportamentele specifice opozitionismului provocator se manifesta mai intai acasa si, de multe ori, se transfera si la adulti, deoarece rabdarea lor este impinsa la extrem. Acesti copii ii supara intentionat pe ceilalti si, in special, pe copiii cu care sunt familiari si pe frati, acestia putand fi, la randul lor, surse de intimidare si de agresiune verbala.
  
   Copiii cu opozitionism provocator au fie o stima de sine redusa, fie una exagerata. De multe ori, ei intra cu parintii in conflicte ce creeaza un stres emotional de ambele parti. In multe cazuri, parintii adopta in ultima instanta metode coercitive si negative pentru a contracara comportamentele agresive si sfidatoare ale copiilor. Cu toate acestea, s-a demonstrat prin studii ca astfel de practici nu fac de multe ori decat sa perpetueze problema.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo