Lupta pentru putere si manipularea emotionala a copilului

01.03.2010



   "Tu nu ma iubesti! Daca m-ai iubi, m-ai lasa sa stau cat vreau sa ma uit la televizor. Pe toti ceilalti copii ii lasa mama si tatal lor. Ei ii iubesc, dat tu nu ma iubesti pe mine!"
   Aceasta incercare de manipulare directa este probabil familiara tuturor parintilor. Este acompaniata de o expresie de nefericire si opresiune. Lipsa de subtilitate a unei astfel de cereri arata ca, de fapt, copilul stie ca nu are nici o sansa. Dar tot va avea impact, si multi parinti vor reactiona cu manie.
   Astfel de manevre sunt cat se poate de normale in relatia parinte-copil, iar daca parintii nu reactioneaza exagerat , nu vor mai fi atat de insidioase. Atat parintii, cat si copilul vor ca lucrurile sa se petreaca asa cum vor ei. Copiii isi incearca si ei norocul. Incearca sa manipuleze pentru a invata care sunt limitele parintilor. Face parte din procesul de invatare de a trai impreuna cu ceilalti.
 

    Atunci cand reflecteaza asupra manipularii emotionale, parintii trebuie mai intai  sa isi aminteasca de faptul ca si ei, la randul lor, incearca sa influenteze comportamentul copilului lor - prin recompense, laude, mituiri si amenintari. Copiii invata repede sa se modeleze dupa parinti. Chiar si un copil in varsta de doi ani invata repede ca, aducand cartea favorita parintilor sai ii este mai usor sa le distraga atentia de la conversatia lor decat daca, pur si simplu, le-ar solicita atentia. Si sa priveasca trist si rugator langa parinte pe canapea este eficient.
   Cand vizitele la magazin sunt perturbate de crizele de afect si linistite cu ajutorul promisiuniii unui "premiu" din partea parintelui, daca timp doar de "15 minute" copilul va fi cuminte, cine incearca sa manipuleze pe cine? Daca exista permanent amenintarea unei crize de afect, si daca parintele se straduieste constant sa incerce noi recompense tentante, situatiile aceste se vor repeta si vor fi tot mai intense. Si in tot acest timp, fiecare pune la incercare la maxim limitele celuilalt.

   Copiii ii mai manipuleaza pe parinti si pentru ai pune in conflict unul cu celalalt. Este modul lor de a testa cine este "seful" si la cine sa apeleze pentru indulgenta. "Mami spune ca am voie. Tu de ce nu ma lasi? Ea de ce este atat de buna si tu asa rau?". Daca rezultatul acestei testari este o cearta intre parinti, iar cel care este mai strict nu da inapoi, copilul invata o lectie. A descoperit ca parintii sai mai degraba se cearta unul cu celalalt, decat sa isi revada fiecare deciziile. Realizeaza ca in felul acesta poate face cum vrea el, singurul lucru de care este nevoie fiind acela de a atata o disputa intre ei. Aceasta ii va crea sentimentul unei puteri primejdioase - mari, dar inspaimantatoare. Va conduce la un copil anxios si nesigur.

   Ar trebui, oare, ca tu, in calitate de parinte, sa permiti sa fii manipulat? Cu certitudine asta depinde de imprejurari si de importanta situatiei. Nu e nici un motiv pentru care nu ar trebui sa intri in jocul manipularii si sa nu impartasesti mandria copilului tau cand vede cat de inteligent a manevrat situatia. Abilitatea de a-si atinge scopurile cu subtilitate si inteligenta poate fi o achizitie importanta pentru viitorul copilului.
   Cu toate acestea, trebuie totusi sa se stie clar: chiar daca ii admiri inteligenta si vrei ca si el sa stie acest lucru, tot nu il vei putea lasa sa faca tot ce vrea. Spune-i limpede ca ii intelegi punctul de vedere, dar ajuta-l sa vada si partile bune si cele rele ale incercarii pe care o face. Demonstreaza-i ca il respecti, dar mentine ferm regulile pe care le-ai stabilit.  

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo