Impulsivitatea

20.05.2014



   Impulsivitatea, definita ca o tendinta de a actiona fara a evalua consecintele inaintea efectuarii actiunii si incapacitatea de a impune o temporizare inainte de a actiona, constituie o trasatura majora a tabloului clinic al psihopatiei.

   Aceasta dimensiune a impulsivitatii o regasim in diverse alte entitati clinice: tulburarea de deficit de atentie, automutilarea, tentativa de suicid, conduita bulimica, tulburarea de personalitate borderline etc.

   Impulsivitatea este adesea asociata cu anxietatea. Este posibil ca prezenta sau absenta unei anxietati asociate sa modifice expresia impulsivitatii: in absenta anxietatii, impulsivitatea s-ar exprima mai degraba sub forma conduitelor violente dirijate impotriva unui obiect sau persoane; in prezenta unei anxietati asociate, aceeasi impulsivitate s-ar exprima mai degraba sub forma de conduite auto-centrate, cum ar fi: automutilare, tentative de suicid, crize bulimice.

   Dimensiunea impulsivitatii implica si componenta educativa si de influenta a mediului: capacitatea de a tolera frustrarea, investirea asteptarii, toleranta la disconfortul tranzitor secundar cresterii tensiunii datorita frustrarii constituie sarcinile majore ale educatiei.Increderea in satisfactia posibila, credinta ca asteptarea poate aduce o calmare si o satisfactie ulterioara, beneficiile posibile ale asteptarii provin in general din experientele din copilarie si impartasite cu grupul familial si social.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo