Episodul depresiv la copil

03.06.2010

 

   Survenind de obicei in decursul unui eveniment care are valoare de pierdere sau de doliu (separarea parintilor, decesul unui bunic, al unui frate sau al unui parinte), eveniment care uneori in ochii adultilor poate sa apara mai putin important (mutare a locuintei, moartea unui animal domestic al familiei, plecarea unui prieten etc), acest episod depresiv survine progresiv, dar comportamentul copilului apare net modificat in raport cu situatia anterioara.
 
     In mod sigur lentoarea psihomotorie si inhibitia motorie marcate de o anume incetineala pot conduce aproape la imagine unui "mic batran", cu figura putin expresiva, putin mobil si putin surazator. Uneori copilul este descris ca fiind cuminte si chiar "prea cuminte", aproape indiferent, supus la tot ceea ce i se propune. Dar cel mai frecvent se constata o anumita agitatie, mai ales cand i se cer copilului anumite sarcini sau momente de atentie: "nu poate sta locului", "se misca tot timpul", "este ca argintul viu", "se enerveaza din nimic", spun parintii.
 
    Aceste momente de agitatie sunt frecvent intrerupte de momente de inertie: copilul instalat pe canapea in fata televizorului, dar parand absent, aproape indiferent. Instabilitatea ia adesea forma furiei: "nu poti sa-i spui nimic", "este suparacios, furios, nervos, in opozitie, refuza totul", "zice intotdeauna nu", "nu este niciodata de acord". Daca lipsa de interes se traduce adesea prin intreruperea activitatilor ludice sau culturale ("nu-l intereseaza nimic", "nu poti niciodata sa-I faci placere"), aceasta este uneori direct exprimata: "ma plicisesc", "sunt satul pana-n gat". Pierderea stimei de sine se traduce prin formulari ca: "sunt nul", "nu sunt bun de nimic", cvasi sistematice.
 
     Devalorizarea se exprima adesea prin expresia imediata a indoielii in fata unei intrebari, a unei cereri (desen, joc): "nu stiu", "nu reusesc", "nu pot". O mentiune speciala trebuie facuta in legatura cu expresia "parintii mei nu ma plac" si intr-un grad mai mic "nu sunt placut", "colegii nu ma plac", toate fiind expresii care traduc sentimentul de pierdere a iubirii si care in general mascheaza un sentiment de devalorizare si culpabilitate. Exprimarea constienta a sentimentului de culpabilitate ia cu usurinta forme ca "sunt rau", "nu sunt dragut cu parintii mei", dar poate de asemenea sa se exprime direct prin "este greseala mea".
 
    Dificultatea de a gandi, de a fi atent la lucru si de a se concentra antreneaza adesea o fuga, o evitare sau un refuz al activitatii scolare numita cu usurinta "lene" de catre parinti, dar mai ales de catre copilul insusi, si conducand uneori la esec scolar. In unele cazuri copilul, dimpotriva, petrece ore in sir in fiecare seara cu cartile si caietele, dar este incapabil sa invete si mai ales sa memoreze.
 
    Se pot observa tulburari de apetit, mai frecvent comportament anorectic in mica copilarie (putand uneori sa determine scaderi ponderale) si comportament de bulimie sau de rontait la copilul mare sau la preadolescent. Somnul este dificil, gasind adesea motive de a se opune culcarii, de refuz care amplifica conflictul cu parintii, pot sa suscite masuri punitive si accentueaza iritabilitatea unora sau a celorlalti. Cosmarurile fac parte din componenta anxioasa la fel ca si fricile frecvente, mai ales cele de accidentarea parintilor. Durerile de burta si de cap destul de frecvente sunt la granita dintre problematica anxioasa si cea depresiva.
 
     Nu este rar ca ideile de moarte sau de suicid sa fie exprimate printr-o scrisoare adresata parintilor in care copilul declara "ca nu este iubit si ca va muri sau se va omori". Aceasta scrisoare sau declaratie este adesea motivul care conduce la consultatie.
 
   Nu este neobisnuit ca acest ansamblu simptomatic sa fie complet ignorat (sau negat) de anturaj, de parintii insisi iar copilul sa ramana o perioada mai lunga in aceasta stare de suferinta depresiva. Aceasta nerecunoastere este grava deoarece, pe langa suferinta persistenta a copilului, simptomele pot sa determine o dezadaptare progresiva in special scolara, confirmand intr-un al doilea timp devalorizarea copilului ("nu sunt bun de nimic", "nu reusesc") si accentuand adesea neintelegerea dintre parinte si copil.
 
    Toate aceste simptome se complica adesea cu manifestari supraadaugate cum ar fi manifestarile anxioase, tulburarile de comportament, conduite de opozitie sau chiar delicventa (fuga, furt etc).


 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo