Eczema sugarului

26.01.2012



   Loc al contactului privilegiat cu lumea exterioara, bariera impotriva agresiunilor exterioare, invelis care limiteaza si contine interiorul, zona de schimb intre interior si exterior, pielea este un organ ale carei functii fiziologice sunt bogate si diversificate. Oglinda fidela a influentelor psihice, manifestarile cutanate (roseata, paloare, transpiratie, piloerectie) isi au originile atat la nivel fiziologic, cat si psihologic. Nu este de mirare in aceste conditii ca manifestarile psihosomatice se regasesc adesea in acest teritoriu.

   In forma sa tipica, eczema sugarului incepe in cursul celui de-al doilea trimestru. Incepe la obraji, gat si se poate extinde progresiv pe tot corpul. Frecvent se constata ca aceasta eczema regreseaza in cursul celui de-al doilea an, si in unele cazuri il urmeaza un astm infantil. Se descrie de asemenea eczema pliurilor, forma in care iritatia locala pare sa joace un rol mai important.

   Studiile au aratat frecventa crescuta a sugarilor care traiesc in conditii institutionale. Ostilitatea, deghizata in anxietate manifesta la mama, ar fi originea raspunsului cutanat patologic al unui sugar care prezinta totusi o predispozitie congenitala.

   Vindecarea in cursul celui de-al doilea an s-ar explica, ca si in cazul altor manifestari psihosomatice, prin noile investiri facute posibile prin dezvoltarea copilului; in cazul eczemei, achizitia mersului face sugarul mai putin dependent de contactul matern.

   La copiii mai in varsta care prezinta eczema se descrie o personalitate in care se remarca submisivitatea, sensibilitatea, o importanta anxietate. Mamele par sa oscileze intre respingere si supraprotectie, care se manifesta de altfel printr-o grija intruziva: singurele contacte tandre intre mama si copil constau in aplicarea pomezii pe corpul copilului.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo