Despre refulare

16.08.2011


   Respingi in afara constiintei continutul ideatic asociat unui afect. Afectele au doua componente: trairea si ideea. Nu stii ca refulezi ceva. Daca acest lucru se intampla voluntar, este vorba despre reprimare.

   In timpul unui atac de panica, o persoana se simte anxioasa, transpira, iar inima ii bate cu putere, dar adesea nu isi aminteste gandurile care i-au provocat aceste reactii. Oricum, el afirma ca se simte "nelinistit". Altfel spus, senzatia neplacuta de anxietate este constientizata, in timp ce gandul declansator ramane inconstient.

   Freud a fost cel care, relativ devreme, pornind de la informatiile primite de la pacientii cu simptome de conversie si tulburari sexuale, a ajuns la concluzia ca refularea statea la baza uitarii unor ganduri sexuale inacceptabile din punct de vedere social, astfel incat dorintele sexuale intense erau transformate in axietate. Cu alte cuvinte, el a fost primul care a emis ipoteza ca refularea produce anxietate.

   Ulterior, Freud a realizat ca, de fapt, opusul era adevarat. Anxietatea era determinata de conflictele intrapsihice cu continut sexual sau agresiv, iar refularea era una dintre numeroasele aparari mobilizate de psihic pentru diminuarea anxietatii.

   In prezent, este cunoscut faptul ca refularea poate fi folosita in scopul de a tine la distanta scopurile asociate oricariu tip de afect, inclusiv depresia.
  

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo