Psihanalistul Wilfrid Bion a propus faptul ca mama suportiva contine mental experienta emotionala careia copilul nu-i poate face fata singur, dar reuseste sa o evoce in ea. Acest tip de continere necesita ca mama sa suporte, sa proceseze si sa prezinte din nou copilului intr-o forma tolerabila ceea ce a fost anterior experienta emotionala intolerabila a copilului.
 
    Pornind de la ideile lui Bion, Peter Fonagy a sugerat ca parintii pot contine afectele de distres ale copiilor lor comunicand afectiv si printr-un limbaj al ingrijirilor fizice ca:

    1.    Inteleg cauza distresului si impactul lui emotional
    2.    Pot face fata distresului si il pot alina
    3.    Pot recunoaste atitudinea intentionala a copilului, adica abilitatea copilului de a deduce intentiile care stau la baza comportamentului, in special al comportamentului parintelui
 
     Fonagy crede ca acest ultim element al continerii, recunoasterea de catre parinte a copilului ca o fiinta separata cu o minte proprie, potential capabila de a citi atat gandurile parintilor, cat si propriile sale ganduri, poate fi cel mai important in maximizarea posibilitatii copilului de a forma un atasament securizant.
 
     Parintii care reusesc sa contina emotiile de nestapanit ale copilului cu raspunsuri care transmit empatie, capacitatea de a face fata si aprecierea fata de atitudinea intentionala a copilului sunt implicati intr-un proces de reglare interactiva. Prin acest proces, ei reintaresc increderea copilului in relatia de atasament vazuta ca un sanctuar sigur si ca o baza de siguranta. Recunoscand atitudinea intentionala a copilului, acesti parinti (care mentalizeaza) furnizeaza caramizile pentru ceea ce va deveni capacitatea de mentalizare a copilului. Este de observat aici importanta legaturii dintre reglarea afectiva, atasamentul securizant si mentalizare.