Consecinte directe ale traumei psihice

06.02.2010
 

   Din punctul de vedere al desfasurarii temporale, in practica clinica s-au constatat mai multe faze ale reactiei traumatice. In cele ce urmeaza voi reda punctat aceasta succesiune de faze:


    1.    Faza de soc. Dureaza de la o ora la o saptamana. Adesea abia dupa cateva ore sau zile devin clare proportiile catastrofei. Caracteristic pentru aceasta faza este un sentiment de imobilitate, dupa care urmeaza adesea negarea. Cei afectati nu pot sa creada ce li s-a intamplat. Adesea este negat si faptul ca s-au simtit amenintati sau le-a fost teama. Caracteristice sunt alterarile trairii timpului, ca accelerarea sau incetinirea; alterarea modurilor de perceptie, ca vederea in tunel; la formele de derealizare sau depersonalizare, se manifesta mari diferente de situatie si individuale, in sensul ca un grad mai inalt de stres este insotit de o disociere marita.

   2.    Faza de actiune. Incepe la catva timp dupa eveniment si poate dura pana la doua saptamani. Caracteristica este mania, adesea indreptata la locul de munca asupra superiorilor, colegilor sau unor reprezentanti ai unor functii ca politistii, medicii sau cei car vor sa ii ajute, carora le sunt reprosate greseli. Intervine o grava indoiala in raport cu sine, adesea cu depresii si sentimente de lipsa de speranta sau de neputinta. Cei afectati sunt incapabili sa se gandeasca la posibilitati pozitive. Ei se acuza de propriile greseli. Adesea se ajunge la tulburari de somn, irascibilitate, hipervigilenta, cresterea senzatiei de spaima, la tulburari de memorie, dificultati de concentrare, cosmaruri si flashback-uri din situatia traumatica. La momentul potrivit, intervine vinovatia supravietuitorului: autoacuzarea de a nu fi meritat sa supravietuiasca.

    3.    Faza de intremare. Daca angoasa, teama la locul de munca, depresiile sau tulburarile de somn persista dupa consumarea fazei de actiune, trebuie luata in considerare apelarea la ajutor profesionist. Aici se afla punctul critic, care adesea decide daca se va forma un sindrom de stres de lunga durata cu tulburarile care il insotesc. Acum este importanta evitarea alcoolului si a drogurilor. La fel de importanta este mobilizarea sustinerii sociale si discutarea despre experienta cu persoane de incredere, daca este posibil si cu alte persoane afectate de aceeasi trauma. Faza de intremare trebuie sa fie sustinuta prin odihna, relaxare si mai ales prin indepartarea de mediul traumatic.  

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo