Ce este sanatatea psihica?

07.12.2009


   In ultima vreme am ajuns sa consideram ca sanatatea mentala nu este altceva decat produsul unui regim alimentar special, unul care sa includa in proportii adecvate dragoste si siguranta, jucarii inteligente, prieteni de joaca sanatosi, o instruire sexuala candida, mijloace de exprimare emotionala si de control emotional, toate puse laolalta intr-un meniu echilibrat si sanatos. In mod inevitabil, aceasta imagine a unei diete mentale echilibrate evoca o alta, aceea a farfuriei de legume fierte din bucataria dieteticianului, care hraneste, dar nu stimuleaza apetitul.
   Produsul unei asemenea diete mentale poate creste si deveni un om foarte bine adaptat, dar cu totul plicticos. Calitatile care deosebesc o personalitate de alta sunt calitati mentale, iar starea despre care vorbim numind-o sanatate mentala nu este doar produsul unei diete mentale hranitoare- oricat de importanta ar fi aceasta -, ci opera unui sistem mental complex, ce actioneaza asupra experientei, reactioneaza la experiente, ce adapteaza, depoziteaza, integreaza, intr-un efort permanent de a mentine echilibrul intre nevoile noastre interioare si cererile venite din exterior.
   Sanatatea mentala depinde de echilibrul dintre nevoile si impulsurile corpului, pe de o parte, si solicitarile lumii exterioare pe de alta parte, dar acest echilibru nu trebuie inteles a fi static. Procesul armonizarii impulsurilor, apetitului, dorintelor, placerilor pur egocentrice tinand cont de cerintele sociale, se produce in centrele superioare ale gandirii. Acea parte a personalitatii, aflata in cea mai stransa relatie cu constiinta si cu realitatea, este cea care indeplineste aceasta functie vitala. Eul constient este cel care preia aceste functii de reglare si de mediere si face acest lucru pe tot parcursul timpului de veghe din partea omului. Cel mai inalt nivel de sanatate mentala trebuie sa includa libertatea omului de a-si folosi inteligenta pentru solutionarea problemelor umane, ale lui si ale societatii.
   Educarea unui copil pentru a avea sanatate mentala include exersarea intelectului. Bunastarea emotionala a unui copil depinde in egala masura de utilizarea la maximum a capacitatii lui intelectuale, ca si de satisfacerea nevoilor fundamentale ale organismului. Cel mai inalt nivel de sanatate mentala trebuie sa includa un sistem de valori solid si integrat, o organizare in cadrul personalitatii care sa cuprinda atat constiinta, cat si sinele ideal, cu radacinile atat de adanc infipte in structura personalitatii, incat sa nu poata fi incalcata sau corupta. Nu putem vorbi de sanatate mentala la o personalitate lipsita de sistem etic. Daca folosim criterii vagi precum 'satisfactia personala' sau 'adaptarea la grup' pentru evaluarea sanatatii mentale, atunci ne putem gandi ca un delicvent poate atinge cel mai inalt nivel de satisfactie peronala in urmarirea propriilor obiective si ca adaptarea lui la grup, la grupul de delicventi , este cum nu se poate imagina mai buna.
   Prin urmare, din punct de vedere teoretic, sanatatea mentala depinde echilibrul stabilit in cadrul personalitatii, intre nevoile umane fundamentale si dorintele egocentrice, pe de o parte si solicitarile societatii si ale constiintei, pe de alta parte. In conditii normale nu ne dam seama de actiunea acestor forte in cadrul personalitatii noastre. Dar intr-o situatie de conflict apare un impuls sau o dorinta care intra in contradictie cu standardele constiintei sau care, din alte ratiuni, nu poate fi satisfacuta in realitate. In asemenea situatii suntem constienti de conflict, iar eul preia rolul de judecator sau de mediator intre cele doua forte opozante. Un eu sanatos se comporta ca un judecator rational si corect, care se straduieste sa gaseasca o solutie pentru a satisface ambele parti aflate in disputa. El permite satisfacerea directa atunci cand aceasta nu intra in conflict cu constiinta sau cu cerintele sociale, iar flexibilitatea permite satisfacerea indirecta, atunci cand judecata decide invers. Un eu mai putin sanatos, incapabil de mediere, neajutorat in fata unui asemenea conflict isi poate abandona pozitia, permitand conflictului sa-si gaseasca o solutie nevrotica.
   Nevroza este o solutie proasta pentru un conflict sau, mai corect spus, nu este deloc o solutie, ci un compromis prost. Conflictul persisista subteran, in forma deghizata si, deoarece conflictul real nu este rezolvat, nevroza se perpetueaza printr-o serie de tentative de compromis, simptomele nevrotice. Pentru sustinerea acestui compromis temporar, ca sa nu izbucneasca conflictul constient, este nevoie de o mare cantitate de energie psihica, care astfel este blocata in aparare. O nevroza, deci, consuma o mare cantitate de energie a personalitatii umane pentru prevenirea izbucnirii conflictului. Energia ce ar trebui cheltuita pentru interesele vitale ale personalitatii si pentru dezvoltarea personalitatii trebuie directionata in mari cantitati catre scopul apararii. Rezultatul este saracia eului, adica o restrangere serioasa a functionarii omului.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo