Amintirile in psihoterapie

21.02.2012


   Cand amintirile revin in timpul terapiei, terapeutul si clientul pur si simplu nu stiu cat de exacte sunt. Cercetari amanuntite au sugerat ca memoria nu este o integistrare fixa a experientei, asa cum un eveniment este surprins pe un film. Noi sinteze proteice apar de fiecare data cand o amintire a unei experiente este regasita.

   Revenirea unei amintiri seamana mai mult cu o productie teatrala in care fiecare reprezentatie difera putin de cea anterioara. Nu exista o pura recapitulare sau retraire a trecutului, doar reconstructii bazate pe semnificatiile individuale pe care persoana le atribuie evenimentului.

   Amintirile pot fi reale, dar inexacte. O amintire poate avea detalii false, dar poate avea totusi ca sursa un incident real. Perceptia si memoria sunt intotdeauna procese active de construire. Nu ne putem imagina o amintire  care sa nu fie influentata de observator.

   De aceea, exista un spectru mai larg de acuratete al amintirilor observate clinic, care merg de la amintiri complet false induse de terapeuti fie slab pregatiti, fie lipsiti de limite pana la amintiri de o acuratete rezonabila, ale caror detalii sunt mai mult sau mai putin intacte. Intre aceste doua extreme gasim un continuum care implica diverse grade de acuratete.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo