Problema depresiei la adolescenta

27.11.2009


   Inca de la inceput trebuie sa spunem ca in ultimii 20 de ani, numarul de adolecenti ce prezinta episoade depresive a crescut foarte mult , incat se poate considera o adevarata problema de sanatate publica. Cei mai multi dintre adolescentii care traverseaza o veritabila perioada depresiva, nu sunt ingrijiti medical si/sau psihologic. Acest fapt se afla la originea esecurilor scolare, a tulburarilor de caracter, a unor conduite suicidare si mai ales a conduitelor de dependenta.
   Fetele si baietii nu isi exprima depresia in acelasi fel. Fetele manifesta aceasta tulburare prin preocuparile lor privind imaginea corpului, greutatea, dureri mai mult sau mai putin difuze, care nu nelinistesc la prima vedere, dar a caror intensitate, persistenta si mai ales luarea in considerare a apelului implicit trebuie extrem de atent evaluate.Baietii exprima depresia intr-o forma comportamentala, agresiva, descarcandu-si astfel tensiunea si suferinta pe care o resimt in relatie cu imaginea negativa pe care o au despre ei insisi, ascunsa printr-o aparenta insolenta sau o reactie violenta, acestea nefiind decat expresiile ei manifeste.
   Originea acestor depresii la adolescenta nu este univoca. Desi unele vulnerabilitati neurobiologice sunt incontestabile, o cauza frecvent intalnita este data de situatiile familiale : doliu, parinte deprimat, conflicte familiale, divort ; sau situatii existentiale : deceptie sentimentala, esec scolar, boala fizica. Un alt factor este, incontestabil, presiunea culturala si sociala actuala, care ii face pe unii tineri, la aceasta varsta cand speranta si idealizarea sunt miscari firesti, sa resimta lumea ca fiind deceptionanta, prea constrangatoare sau ingrijoratoare cu privire la viitor.

ABORDARI TERAPEUTICE

1. Tratamentul medicamentos : medicamentele chiar daca nu rezolva niciunele dintre conflictele in cauza si nu repara nici o deficienta biologica specifica, produce o ameliorare reala, contribuind la redresarea somnului si la reducerea angoaselor si a exceselor dispozitionale. Un minimum de chimioterapie face posibil un maximum de psihoterapie.
2. Psihoterapia : fie ca este vorba de convorbiri la cerere, de o psihoterapie scurta sau una de lunga durata, acest tip de abordare este in tot cazul de dorit. Ajutorul dat parintilor este la fel de important in domeniul depresiei adolescentului cat si in cazul copilului.
3. Interventia asupra mediului : la fel ca pentru copilul mic, interventia asupra mediului poate modifica net fundatura care se instaureaza intr-un climat depresiv trait de adolescent, dar si de apropiatii lui. Aceasta interventie este de natura foarte diversa : schimbarea liceului, a sectiei, amenajarea unui loc de viata diferit de cel din copilarie, spitalizarea pentru a putea exprima conflictele si a fi 'lucrate' fara a fi puse repetitiv in act
.4. Preventia : ea se situeaza atat la nivelul primei copilarii, cat si la nivelul adolescentei. Mediul are lesne tendinta de a nu recunoaste starea depresiva la adolescent, atribuind unei conduite sau alteia un caracter benign si temporar, care ar avea tendinta de a se rezolva de la sine. Recunoasterea si tratamentul unei depresii la adolescenta permite in plus realizarea unei munci preventive fata de eventuale tulburari ulterioare, la varsta adulta. Nu este un efect de neglijat.

 

(c) copyright 2009 Razvan Pleteriu - toate drepturile rezervate

www.smartart.ro | web . print . id . photo